Construită de către clucerul Ianache Smboteanu, ispravnic al județului Gorj la sfârșitul sec. al XVIII-lea, cișmeaua era unul din punctele principale de alimentare a sacagiilor ce transportau apă în tot orașul. Dacă astăzi folosim expresia ”a vinde morcovi la grădinar”, este pentru că zicătoarea a fost adaptată vremurilor actuale , fiind inspirată din forma ei arhaică, mult mai plină de miez , ”a vinde apă la sacagiu”. Sacagii, personaje pitorești ale urbei, asigurau nevoile de apă ale orașului, apă pe care o aduceau de la Cișmeaua Sâmboteanu sau de la Cișmeaua Antonescu de pe strada Tudor Vladimirescu, câștigându-și astfel traiul de zi cu zi. Cu o cotigă (căruță pe două roți), trasă de măgar sau un cal, pe care aveau un butoi de 100-200 de litri , își făceau simțită prezența pe străzile orașului strigandu-și zgomotos marfa. Mușterii, după ce achitatu câțiva gologani, își umpleau gălețile sau hârdăiele cu apă din saca, pe care sacagiul o slobozea pe la slăvină. Cărăușii de apă făceau și abonamente, clienții fiind persoane cu dare de mâna sau patroni ai unor afaceri locale, în special carciumi, restaurante sau birturi, unde zilnic era mare nevoie de apă. Că obligație, înscriși în condicile primăriilor, sacagii aveau îndatorirea de a participa la stingerea incendiilor, fiind obligați în cazul unei alarme, să se prezinte indiferent de ora, cu sacaua la locul evenimentului. Se mai obișnuia ca apa să fie plătită și să se dea de pomană pentru sufletul celor morți. Sacagiul anunta în gura mare milostenia, iar binefăcătorul împărțea apă în numele răposatului. De obicei acest lucru se făcea vara pe timp de arșița, în piețe sau în locuri aglomerate, unde o cană de apă rece era o binecuvântare. O parte din sacagii ce își făceau veacul în oraș , erau de etnie romă , dar pentru că populația nu-i privea cu încredere , aceștia nu transportau apă potabilă , ci numai apă din Jiu, ce era folosită în gospodărie , pentru spălat sau pentru adăpatul animalelor. Cu un nume de proveniență turcă, (saka însemnând butoi sau poloboc), împărțiți pe zone , cunoscuți după porecle, sacagii, de obicei persoane vioaie, guralive și pline de viață, colorau atmosfera și înviorau pulsul străzilor Târgu Jiului de odinioară.
( Ţîrlea Ion - Targu Jiu Odinioara )