Familia Neferescu din Tismana, 1894-1895. Micuțul copilaș din imagine, ce-l vedem alături de părinți, avea să devină în timpul primului Război Mondial unul dintre cei mai de seamă eroi ai Gorjului ce urma să primească onorurile Casei Regale a României și care din păcate avea să sfărșeasca ucis mișelește de comuniști în închisoarea de la Văcărești.
Mare zaiafet acasă la Neica Dincă, Bâlteni, Gorj, la începutul secolului trecut. Alături de gazdă, ce se află în mijlocul imaginii, urcată pe o scară, se găsesc oameni de vază ai vremii: politicieni, ofițeri și alte notabilități. Un oaspete, ce-l vedem în partea stânga, sprijinit de unul din stâlpii pridvorului, probabil după mai multe pahare de vin de buturugă.
Sanda Tătărescu în curtea casei sale din Poiana, Gorj, perioada interbelică. Mulțumiri pentru fotografie domnului lui Narcis Dorin Ion, doctor în istorie, directorul muzeului Peleș din Sinaia! Sanda Tătărescu, fiica lui Gheorghe Tătărescu și a Arehtiei Tătărescu, o viață contrastantă cu abisuri amețitoare.
Nuntă în Stănești, Gorj, perioada interbelică, 1935 – 1938. Pentru fotografie mulțumiri domnului Giorgi Virgiliu, al cărui bunic, Bogdan Vergiliu, fotograf de profesie a realizat acest instantaneu. În cadrul ceremoniei, mireasa o putem recunoaște ușor în partea stânga după acoperământul capului și beteala se sclipici ce-i atârna din păr. În partea dreaptă se află mirele țînând în mâna un aparat de fotografiat.
Straiele populare încă erau la mare preț, o bunicuță mândră de de nastrusnicele ei nepoțele scrutează cu privirea oferta de ulcioare iar în fața carului cu roți de lemn o pereche de boi toropiți de căldură stau tolăniți și sfidează trecerea timpului ce parcă se scurge cu mare, mare leneveală. Soare, oameni primeniti și o zi frumoasă de târg.
Chipuri de odinioară, țărani din Vaidei, Gorj, 1902. Sursa fotografiei este SJAN Bistriţa-Năsăud, colecţia personală Iuliu Moisil. În 1894 venea în Târgu Jiu ca profesor al gimnaziului Tudor Vladimirescu, ilustrul nasăudean Iuliu Moisil ce în scurt timp avea să ajungă directorul acestui lăcaș de învățământ, fiind omul care sfințește locul.
Fereastră către odinioară, te atrage să-i treci pragul , să pășești şi să te amesteci printre gorjenii de acum un secol să le privești pălăriile, brăcirile, maramele, cătrințele să respiri alături de ei și să-ţi laşi privirea avidă să ți se înfrupte din bogăția detaliilor unei lumi dispărute. O lume disparuta, dar care are radacini adanc infipte in sufletele fiecăruia dintre noi.
Făcutul țuicii în Stăneştii Gorjului, undeva între anii 1935 – 1940. Mulțumiri domnului Giorgi Virgiliu, sursa acestei frumoase fotografii realizată de bunicul său, fotograf de profesie. Imaginea ne îmbie să zăbovim lângă falnicul cazan de aramă, lipit la mijloc cu aluat din făină de grâu, în care, din fructele fermentate, sub prigoana fierbinte a focului, iese tainica licoare, ce dezleagă limba.
Novaci, Gorj - in jurul anilor 1900. O fotografie ce abundă în nuanţe şi repere de acum mai bine de un un veac: feţe şi mâini arse de soare, prinderea părului in conci, marame, cătrinţe, opinci, ii, brâuri, un port popular care nu-l mai regăsim astazi în această formă în zonă şi multă cuminţenie specifică omului de la ţară.
Gorjean în costum schileresc la fotograf în Târgu Jiu, 1927. Celebrul Dincă Schileru din Schela, primul deputat țăran din Parlamentul României, a fost cel care, acum mai bine de un secol, a “personificat” costumul popular oltenesc dându-i o nouă înfățișare și a creat astfel costumul popular gorjenesc-schileresc.
O fotografie cu urme de glonț, o fotografie cu poveste, o fotografie a unor personalități ale Gorjului de la începutul secolului trecut. În imagine, în partea stângă, pe primul rând,se află Dincă Schileru iar în spatele lui, pe rândul al doilea, Niță Rebedea avându-l alături pe Aristică Schileru, fiul lui Dincă Schileru.
Frumoși, primeniți, departe de țară, cu tricolorul la piept și cu dorul de casă în suflet, ne încântă privirile o trupa de colindători gorjeni din Arcani în America, în preajma sărbătorilor de iarnă din anul 1914, în orașul Dayton, Ohio.Printre cei 21 de arcăneni plecați la muncă pe tărâmul făgăduinței, se află: Ion Stroescu Ştefu, Ion Petcu și Alexandru T. Petcu.
Elevi ai școlii din Runcu, Gorj, 1904. Fotografia a fost realizată cu ocazia unei excursii a elevilor gimnaziului Tudor Vladimirescu și a profesorilor lor în această localitate. Cu ocazia postării acestei imagini, am găsit potrivit să citez un fragment din cartea “Amintiri din vieața mea”, a reputatului învățător Petre.P.Popeangă, unul din dascălii de elită ai Gorjului, o mare personalitate a vremii.
Slobozirea unei fântâni în Balanești, Gorj, acum mai bine de un secol. Instantaneul a fost realizat în perioada 1895-1900. În acei ani construcția fântânilor era o muncă anevoioasă ce necesita un volum mare de muncă iar plata fântânarilor era suportată de obicei de către săteni ce rânduindu-se asigurau și mâna de lucru necalificată necesară unei astfel de lucrări.
Copilăria anilor ‘50 , Runcu - Gorj. Cele câteva rânduri scrise pe spatele fotografiei îmi amintesc de cumințenia vorbelor de altadată, când fară cuvinte mari sentimentele erau aşternute pe hârtie cu simplitate, cu moderaţie, cu o doză de sfială și reușeau să transmită cu naturaleţe : grijă, atenție, preţuire şi multă, multă caldură.
Sfințirea bisericii din satul Roșiuța, azi cartier al orașului Motru, Gorj – 20 septembrie, 1931. Făuritor al acestui edificiu, realizat în stilul neo-românesc, este strălucitul arhitect Statie Ciortan, ce face parte din înalta elită a arhitecților români, fiind totodată și unul dintre cei ce au consacrat și ridicat stilul neo-românesc la nivel de etalon.
Copilăria odinioară, Stănești, Gorj, 1968. Mulțumiri domnului Claudiu Ionascu pentru fotografie. Tatal domniei sale, Ion Ionascu, plecat mult prea devreme dintre noi, este copilașul din partea stângă a imaginii, ce-și ține mijlocul hainei cu mâna și împreună cu tovarășul său de joacă trag dupa ei sania cu ceilalți micuți. Pe spatele fotografiei stă scris “ Azi 23 ianuarie, 1968, eu sunt in față fotografiat cu cei cinci colegi de sanie”.
Han din Gorj, în jurul anilor 1900. Din păcate nu este cunoscută locația unde a fost realizată fotografia. Hanurile gorjenesti erau populare și destul de răspândite în secolul trecut. În ele înnoptau negustorii veniți cu marfă la bâlciurile ce se făceau pe tot cuprinsul județului. În fiecare cameră se găsea, în afară de pat, o masă, o cană și un lighean pe care oaspeții le foloseau pentru a se spăla dimineața pe față și pe mâini.