Magazinul și
atelierul de croitorie a lui Costică Găvanescu din strada Tudor Vladimirescu, Târgu Jiu, perioada interbelică.
Înainte de a devoala informațiile preluate din cartea domnului Ion Duguleanu: “Case, Oameni, Destine”, lucrare din care
provine și această imagine, am să fac câteva remarci personale asupra unui aspect privitor la arhitectura
acestei case. În anii `90 banca Bancpost a primit autorizație să-și ridice sediul din strada Tudor
Vladimirescu cu obligativitatea de a integra acest imobil, casa Gavanescu, în noul edificiu, așa cum ne spune
și domnul Ion Duguleanu. Constructorul a a ignorant această condiționare, a demolat clădirea și nu a păstrat
decât fațada de pe partea sudică... Dincolo de acest fapt am observat cu dezamăgire că două delicate elemente
de decor ale fațadei, simboluri cu misterioase semnificații au “dispărut” de pe clădire. Din imaginile pe care
le am, pot spune fără dubiu că ele au reușit să supraviețuiască perioadei comuniste dar nu și democarației de
după … Dacă veți privi fotografia alăturată veți vedea câte un caduceu în stânga și în dreapta firmei, firmă
care era reprezentată de fapt prin numele proprietarului. Caduceul, în cazul de față un baston heraldic cu un
coif înaripat pe care sunt încolăciți doi șerpi, un simbol al antichității ce reprezenta comerțul, este
asociat zeului grec Hermes, un patron al negustorilor, hoților, pasionaților de jocuri de noroc sau al
solilor. Da, ciudată asociere …întortocheate și stranii căi ale lumii antice... Semnificațiile acestui simbol
străvechi sunt mult, mult mai vaste și au o aură aparte… O tainică poveste ce vine de undeva de departe din
negura vremurilor … Din păcate astăzi cele două caducee nu mai străjuiesc fațada, singura parte a vechii
construcții ce a mai rămas în picioare. Trist! Revenind la monografia casei amintită anterior aflăm că
imobilul a fost ridicat în 1934 de către Costică Gavanescu, meșterul pe care îl putem vedea în ușa magazinului
său alături de doi băieți de prăvălie. Despre Costica Gavanescu domnul Ion Duguleanu ne spune ca: “s-a născut
în anul 1892 în comuna Corneşti, ca fiu al unei femei sărace care a murit la naşterea sa. S-a bucurat de
sprijinul unor rude şi vecini şi a absolvit în satul natal cele cinci clase obligatorii atunci. Tot rudele
l-au adus la Târgu Jiu şi l-au dat ca ucenic la atelierele de croitorie ale lui Pantelimon Bărbulescu şi
Vasile Brăete, meşteri renumiţi ai acelor vremuri. După o activitate continuă de circa 10 anii a devenit
lucrător calificat. În anul 1916 a fost mobilizat şi trimis pe front unde a participat la luptele din Ardeal
şi din Moldova. Reîntors din război s-a căsătorit cu Ioana Găvănescu care provenea dintr-o familie săracă din
judeţul Giurgiu. În primii ani de după 1918 a devenit asociat al fostului său meşter Vasile Brăete în cadrul
unui atelier de croitorie care avea pe firmă numele celor doi croitori, atelier pe carel-am prezentat în
capitolul anterior. Mai apoi s-a despărţit de fostul asociat şi a deschis un atelier specializat pe
confecţionarea de costume populare în stilul tradiţional gorjenesc şi în scurt timp atelierul lui a devenit
cunoscut şi deosebit de apreciat. A angajat mai mulţi ucenici şi lucrători şi produsele lui aveau o mare
căutare cele mai multe comenzi venind de la locuitorii din partea de nord a judeţului care purtau astfel de
costume cunoscute ca fiind „ schilereşti”. Îl solicitau şi intelectualii satelor care se îmbrăcau cu aceste
costume la sărbători şi cu ocazia unor festivităţi. A confecţionat costume populare gorjeneşti pentru teatrele
din Bucureşti, Timişoara, Iaşi şi Cernăuţi şi a trimis haine croite şi cusute de el la expoziţiile
internaţionale desfăşurate la Paris, Berlin şi New York. În anul 1937, ca preţuire pentru activitatea sa, a
fost decorat cu Medalia” Meritul Comercial şi Industrial” clasa I. În anul următor, Primăria Târgu Jiu l-a
răsplătit cu un premiu şi o diplomă de onoare. În atelierele sale s-au format viitorii lucrători în domeniu,
Constantin Găvănescu fiind pentru ei nu numai inţiator în tainele meseriei ci şi un îndrumător în viaţă, pe
mulţi dintre aceştia i-a cununat şi i-a înzestrat. Visul său, nerealizat însă, a fost acela de a înfiinţa o
şcoală profesională de artă populară în care scop amenajase la etaj cîteva mici ateliere. Vremurile i-au fost
potrivnice şi în anul 1948 atelierul i-a fost închis iar clădirea a devenit sediul unui magazin de stat. În
anul 1950 i-a fost naţionalizată casa şi pentru familia lui au urmat câţiva ani de privaţiuni. A decedat în
anul 1972. Constantin şi Ioana Găvănescu nu au avut proprii lor copii. Au adoptat doi copii ai familiei
Nicolae Purec care timp de şase ani , între 1929-1935 i-a fost ucenic şi apoi lucrător, ne mai spune domnul
Ion Duguleanu. Despre imobil tot domnia sa ne dezvaluie ca: “ Prin Decretul nr.92/1950 casa a fost
naţionalizată şi proprietarii alungaţi din clădirea care a fost administrată apoi de către autorităţile
locale. Şansa familiei Găvănescu a fost faptul că , prevăzători fiind, îşi construiseră o altă casă în strada
Eroilor, în anii 1948-1949, în care s-au putut muta. După anul 1950, la parterul clădirii a funcţionat un
magazin de confecţii condus de către comercianţii Ion Franţ şi Petcu, iar la etaj, pe lângă faptul că au fost
repartizate mai multe familii de chiriaşi s-au aflat şi birouri ale Cooperaţiei de consum, ale OCL, o şcoală
profesională, OGA şi altele. În lucrările recensământului din anul 1965 se menţionează faptul că în acel an la
parterul clădirii funcţiona un spaţiu comercial iar la etaj erau cîteva camere folosite drept casă de oaspeţi
a PMR . Tot aici locuiau cu chirie familiile lui Mihai Mânzatu,Ana Boceanu şi Elena Nebunu. Mai apoi, prin
anul 1980, partea de nord a clădirii care avea o faţadă asemănătoare cu cea dinspre sud a fost demolată şi
spaţiul creat s-a folosit pentru construirea unor blocuri de locuinţe. În partea de clădire rămasă a
funcţionat un timp un magazin sub firma” 1001 articole” iar după anul 1989 au funcţionat cîteva sedii ale unor
partide politice apărute atunci cum apar ciupercile după o ploaie. În condiţiile în care activitatea bancară a
devenit mai vastă Bancpost a cerut aprobarea pentru construirea unui sediu adecvat pe un amplasament alăturat.
Direcţia de patrimoniu din Ministerul Culturii a aprobat lucrarea cu condiţia de a încadra vechea construcţie
în cea nouă. Constructorii băncii au nesocotit avizele primite şi i-au pus pe edili în faţa faptului împlinit.
Clădirea veche, care făcea parte din patrimoniul cultural de interes local a fost demolată şi din acesta s-a
mai păstrat doar zidul sudic şi balconul. […] Clădirea, al cărui parcurs juridic l-am expus mai sus a fost
proiectată şi realizată de către meşterul de origine italiană Luigi Pittini. […] Se întindea între străzile
Tudor Vladimirescu şi Traian era de 1156 metri pătraţi iar cea locuibilă avea 288 metri pătraţi. În forma ei
iniţială casa a avut 23 încăperi. La parter era un magazin în care se vindeau produsele realizate în
atelierele de croitorie aflate spre nord. Tot la parter mai erau câteva mici încăperi care serveau pentru
depozite de materiale. La etaj erau mai multe camere de locuit şi anexe precum şi câteva mici încăperi pentru
ateliere şcoală.” Informatiile de mai sus fac parte din cartea recent apărută a domnului Ion Duguleanu, “Târgu
Jiu, Case, Oameni, Destine”, o lucrare în care vom găsi monografia fiecarei case în parte de pe strada Tudor
Vladimirescu. Mai multe amanunte despre carte am scris aici: LINK
Cei ce
doresc sa achizitioneze lucrarea pot contacta autorul ( 0253/227983 , 0734/168140 - de regulă seara ) ( Ţîrlea Ion – Târgu Jiu Odinioară )