Gara Târgu Jiului - 1906. Intrată in funcțiune la 1 iulie 1888, mica noastră gară avea o anumită aură printre târgujieni și se afla printre instituțiile de prestigiu ale orașului. Imaginea alăturată surprinde: târgoveți, angajați C.F.R și nelipsiții băiețandrii ce distribuiau ziare și animau peronul cu larma lor, anunțând zgomotos titlurile de senzație din publicațiile zilei. Gara era o deschidere către lume iar marea majoritate a călătorilor erau oameni știutori de carte ce aveau obiceiul de a se informa asupra evenimentelor cotidiene și despre ce se întâmplă în țară. De-a lungul timpului, alături de presa centrală se distribuiau și ziarele locale: Vocea Gorjului , Gazeta Poporului din Gorj, Jiul Nou, Gorjul, Lupta Jiului, Gorjeanul, Parângul, Steaua poporului din Gorj … În gară, timpul era gestionat de ceasul ce atârna la loc de cinste pe peretele clădirii și constituia etalonul după care călătorii își potriveau ceasornicele de buzunar. Între drumul de fier și ceasul gării era o legătură specială, conductorii de tren erau înzestrați cu cele mai precise ceasornice elvețiene și cum intrau în stație aveau datoria să verifice ceasul de pe peron și să raporteze orice eroare, oricât ar fi fost de mică, spre a fi îndreptată. Astfel ceasul gării era ceasul cel mai exact în acele vremuri iar gara era locul unde “se dădea ora exactă”. De la grija de care se bucura ceasul acestei instituții vine și jargonul epocii cu tentă de bășcălie: “du-te mă la gara și întoarce ceasul”... Îndreptându-ne privirea spre peron vedem că de-a lungul lui erau sădiți arbori ornamentali iar la venirea serii, întunericul era alungat de felinarele vieneze cu geamuri de cristal, alimentate cu petrol. Privind cu nesaț în trecut, vedem parcă o altă lume, mai calmă, mai liniştită, mai aşezată, care deși diferită, era tributară ca și noi, acelorași sentimente, acelorași emoții, acelorași trăiri. Cu toții , aici, în același loc, în epoci diferite, pe valurile aceluiași timp, lângă drumul de fier, am trăit : speranțe, despărțiri, regăsiri, entuziasm, tristeți sau bucurii ce ne-au mișcat, ne-au răscolit și ne-au trecut prin retină, sădind în noi, amintiri în care regăsim nostalgiile vremurilor de odinioară…( Ţîrlea Ion - Târgu Jiu Odinioară )