Biserica Catedrala – Povestea Turlelor


     Biserica Catedrală din Târgu Jiu și “povestea” supraturlelor. “Biserica de la Jii” așa cum era cunoscută, a cărei construcție a început în anul 1748, își căpătase acest renume pentru că, “Jiul bătea în chiliile” construite în jurul ei în acea perioadă. În aceste chili a funcționat și o școală, școala domnească, arondată bisericii. Fondurile din care a fost construit acest edificiu au fost donate de negustorii orașului, astfel mai era cunoscută și sub numele de “Biserica Negustorilor”. Ineditul acesui lăcăș de închinăciune îl constituie prezența în pictura exterioară a profeţilor, filozofilor și sibilelor din antichitate ce au fost “readuși” pe pereții exteriori de către Iosif Keber în 1939-1940 într-un amplu proces de restaurare. Din cartea “ Biserici – monumente istorice din Gorj cu pictură murală exterioară” a domnilor Vasile Marinoiu și Iulian Camui , am aflat că s-au mai păstrat doar nouă din portretele filozofilor, prorocilor și mucenitelor din pictura inițială care au fost restaurate integral iar alte fragmente de frescă au fost salvate fiind desprise de pe arcaturile fațadelor și aplicate în pridvorul bisericii, deasupra coloanelor, unde le putem vedea și astăzi . O frumoasă povestire relatată în memoriile doctorului Nicolae Haznaş face lumina în privința supraturlelor, ce astăzi, din păcate, nu mai există pe acoperișul bisericii. La sfârșitul secolului trecut, bravul primar al orașului, Titu D. Frumuseanu, părăsind pentru câteva zile localitatea, lasă ca sarcină lui “Sache Pojogeanu, ajutorul său întru fericirea urbei” să aibă grijă, ca până la venirea lui, să repare supraturlele Bisericii Catedrale. La rândul sau, Sache Pojogeanu, transmite mai departe sarcina lui Laioş , un tâmplar foarte priceput . Laioş , angajat al primăriei de origine maghiară, de bună credință, a observat starea de avansată de degradare a turlelor, le-a demolat pe cele vechi și a făcut altele noi, în felul în care văzuse el la biserica unde mergea în copilărie, adică la o biserică catolică. La venirea acasă, Titu Frumuseanu, văzând noile supraturle “mai țuguiate” s-a făcut foc și pară, a ocărât în stânga și-n dreapta, dar supraturlele au rămas la locul lor, vreo câteva decenii până când, în perioada interbelică, venind într-o vizită în funcția de ministru ( ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor ) , Nicolae Iorga a sesizat “minunea” și a dat indicații că turlele să fie refăcute în maniera inițială. Cum comunitatea nu a avut bani, s-a apelat la soluția cea mai simplă, au fost date jos, fără a mai construi altele în locul lor. Cred ca ar fi de bun augur dacă reprezentanții bisericii ar lua în considerare reîntregirea arhitecturii inițiale a Bisericii Catedrale și aducerea supraturlelor la locul lor. Acestea nu numai că dădeau o ținută deosebită contrucţiei printr-o încoronare plină de elegantă a acoperișului, dar făceau parte din identitatea sfântului lăcăș, așa cum a fost gândit de arhitectul lucrării la cererea ctitorilor săi. Prin frumusețea ei, biserica Catedrala apărea în multe din cărțile poștale ale epocii ( nu și alte biserici). Eu cred că acest fapt se datora, în mare parte frumuseții acestor supraturle, ce-i confereau originalitate, supleţe și transmiteau o anume semeție ce bucura privirile târgujienilor de odinioară. ( Ţîrlea Ion - Târgu Jiu Odinioară )

Viziteză pagina de facebook

Acolo poți cunoaște și restul comunității