Slobozirea unei fântâni în Balanești, Gorj, acum mai bine de un secol. Instantaneul a fost realizat în perioada 1895-1900. În acei ani construcția fântânilor era o muncă anevoioasă ce necesita un volum mare de muncă iar plata fântânarilor era suportată de obicei de către săteni ce rânduindu-se asigurau și mâna de lucru necalificată necesară unei astfel de lucrări. Tot cu rândul, familiile din sat se organizau să asigure hrana zilnică a lucrătorilor. În Oltenia, fântânile se săpau în locuri accesibile tuturor , pe drumuri intens circulate , la răscruci, iar mai târziu , când construcția lor a fost accesibilă și țăranilor mai înstăriți , acestea se săpau cu precădere în fața casei , la marginea drumului , pentru ca vecinii ori călătorii să le poată folosi. Acest gest creștinesc asigura fântânii și o binevenită primenire a apei. Aceste "corvoade" colective la care participau oamenii satului creau liantul unei comunități unite. Deși de cele mai multe ori această unitate era o necesitate în întâmpinarea greutăților și a sărăciei, ea se consolida și în momentele de sărbătoare, de obicei la hramuri, la nunți, la botezuri, ori la mult râvnita horă a satului. Farmecul fotografiei de alături este sporit de cei doi copilandrii desculți ce se țin de mână și poartă pe cap, unul o pălărie și celălalt o șapcă militară. Încremenită pe hârtie, imaginea de față ne dezvăluie o ispravă a satului gorjenesc de acum mai bine de un veac, când viața de zi cu zi avea cu totul și cu totul alte rânduiri. Odinioară...
Sursa fotografiei este SJAN Bistriţa-Năsăud, colecţia personală Iuliu Moisil
( Ţîrlea Ion – Targu Jiu Odinioara )