Gorjeni cu Vicleiul în America, 1914. Mulțumiri domnului Dan Pupaza, sursa acestei fotografii!
Frumoși, primeniți, departe de țară, cu tricolorul la piept și cu dorul de casă în suflet, ne încântă privirile o trupa de colindători gorjeni din Arcani în America, în preajma sărbătorilor de iarnă din anul 1914, în orașul Dayton, Ohio. Printre cei 21 de arcăneni plecați la muncă pe tărâmul făgăduinței, se află: Ion Stroescu Ştefu, Ion Petcu și Alexandru T. Petcu. Unul dintre ei și-a găsit acolo sfârșitul, Ion Catană a rămas, iar restul s-au reîntors cu toții în țară la familii, așa cum își propuseseră. Migrația românilor către Statele Unite a început în jurul anilor 1880 și era alcătuită în special din bărbați ce veneau la muncă pentru a câștiga banii cu care la întoarcerea în țară să poată cumpăra pământ ori să ridice o casă. La începutul secolului trecut, comunitățile de români deveniseră destul de consistente în multe din marile orașe americane, iar de Crăciun era un lucru obișnuit să se strângă în trupe și să merarga la colindat interpretând colindele vremii : “Bună dimineața la Moș Ajun”, “Vicleiul” , “Steaua sus răsare” sau “Trei crai de la răsărit”. Vicleiul este un vechi obicei oltenesc , dispărut din păcate , cu care se mergea în zilele Crăciunului , de sf Vasile , de sf Ion și de Bobotează . Era conceput ca un teatru de păpuși în miniatură, care alterna cu scurte scenete interpretate de actorii ocazionali având diverse tematici. Nu lipseau aspectele comice din viața de zi cu zi, pline de umor iar întreg spectacolul era completat de un fundal coral. Păpușile de obicei erau îmbrăcate în costume populare naționale, având o înfățișare neaoșă, zugrăvind astfel capacitatea țăranului român de a face haz de necaz. Obiceiurile erau păstrate cu sfințenie și departe de țară, iar după cum vedem alăturat, tricolorul, un simbol al apartenenței românești era un odor de preț ce nu putea lipsi din zilele de sărbătoare. Cum mult așteptatele zile de iarnă de care vorbeam se apropie, eu va urez sărbători fericite cu sănătate, cu belșug, cu bucurie în priviri iar bogăția cea mare s-o aveți în suflete !
( Ţîrlea Ion – Targu Jiu Odinioara )