Aparențele pot fi înșelătoare ❗️❗️❗️ Acum doua zile, privind pe geamul troleibuzului ce se îndrepta spre centru, în stația de la C.A.M mi-a captat atenția unul dintre liceenii ce a urcat pe ușa din mijloc a autovehiculului. Avea părul lung, “pieptenat cu freză”, tuns foarte scurt în părțile laterale, așa cum poartă cu nonșalanța specifică vârstei mulți dintre tinerii de astăzi. Avea o helancă lălâie, mult prea largă, iar atârnată de gât cu un șnur negru, ostentativ i se odihnea pe piept o pentagramă gălbuie, de mari dimensiuni, din alamă patinată. Pentagrama, steaua cu cinci colțuri înscrisă într-un cerc, un antic simbol păgân, are multiple semnificații, unele pozitive altele cu conotații tenebroase ori oculte… Odată cu pornirea troleibuzului din stație și-a făcut apariția controlorul de bilete care îndeplinindu-și serviciu, încet, încet a ajuns în spate, la grupul liceenilor. Tânărul cu pleata în vânt și pentagrama la gât n-avea bilet. Oare câți dintre noi elevi fiind n-am mers pe blat să mai “rotunjim” cei câțiva lei ce-i aveam de buzunar? Spre surprinderea mea și mai tare spre surprinderea controlorului, tânărul rebel, pe un ton spășit, politicos, într-o manieră cât se poate de domoală, și-a cerut scuze că n-a avut timp să-și cumpere bilet atunci când a urcat. Inițial având o atitudine autoritară, uimit de tonul cuviincios al elevului , controlorul s-a îmblânzit instantaneu, ba chiar a devenit cordial: “- Hai, fă puțină mișcare și roagă pe cineva să-ți vândă un bilet!”. Pe scaun, în fața mea, o bătrână ce avea peste 80 de ani, cu părul complet alb, foarte, foarte firavă , cu mișcări nesigure, cu mâna tremurândă scoase cu mare greutate un bilet dintr-un portofel uzat de vreme și i-l întinse băiatului. Elevul luă biletul din mâna femeii cu părul cărunt și îi întinse două bancnote de câte un leu.”Păstrează-i, copile! Să-ți fie de bine!” îi spuse cu lentoare și blândețe bătrâna doamnă, pronunțând cu greu cuvintele.   “-Săru`mâna!” îi răspunse elevul puțin stânjenit de situație dar cu o vie bucurie în glas iar apoi o zbughi repede în spatele troleibuzului unde îl așteptau zgomotoși colegii… Bătrâna cu ochii sticloși l-a urmărit cu privirea și pentru o clipită fața-i albă, ridată de vreme i s-a luminat… Ce amintiri, nostalgii sau tristeți au fost trezite oare de purtarea zburdalnică a rebelului copilandru ?... Acel “Săru`mâna” sprințar, un cuvânt ce dincolo de recunoștință, arată prețuirea, rostit cu jovialitate în glas a depășit în esență mii de “mulțumesc`uri”… Deși poate părea un fapt banal, această întâmplare am simțit-o ca pe o admirabilă compatibilitate între generații, o compatibilitate necesară și adeseori extrem de dificilă, o compatibilitate între sisteme de valori diferite cu repere diferite ce în ciuda diferențelor, pot găsi totuși punți de a se contopi armonios…Există speranță!
( Ţîrlea Ion – Targu Jiu Odinioara )
   P.S Știu, de multe ori în mijloacele de transport în comun poți fii martorul multor fapte certate cu buna cuviință, dar aici nu vreau să vorbesc despre ele… Cele bune să se-adune !